Energia in pas de melc

Povesteam luna trecuta aici cum ziua lui Chitzi s-a transformat intr-o mutare de colo-colo datorita celor de la Enel, care au binevoit sa ne tina in bezna, fara caldura, lumina si apa calda, timp de 14 ore.

Momentul respectiv s-a terminat dupa ce in fata casei de langa noi s-a cascat un hau imens, si s-a inlocuit un cablu, asta intamplandu-se la fix 14 ore de cand s-a facut prima sesizare si la fix o jumatate de ora dupa ce am amenintat cu scandal in presa si cu concedieri vreo cativa angajati. Pentru inlocuirea cablului erau aproximativ opt oameni, asta ca sa facem o paralela cu reclama intrata deja in folclorul autohton.

Situatia s-a repetat sambata dimineata, cand victima de data asta a fost o alta casa, cea a alor mei, la o strada distanta de casa mea. Bineinteles ca si eu am stat iar fara lumina, de data asta "doar" trei ore. Experimentatii angajati de la Enel au venit, au verificat empiric si au tras concluzia: aici sapam. Si s-au apucat de sapat. Si dupa ce au sapat ei pana au facut un mare hau (cred ca ar mai fi sapat, daca nu era gardul si o masina pe care nu o puteau muta de acolo), timp de vreo doua ore, si-au dat seama ca... au sapat degeaba acolo, ca nu era problema acolo... Ghinion, am putea spune, inclusiv pentru puiul de platan, pe care tatal meu il plantase acolo, ca un ecologist ce este, pui care a cazut victima nesimtirii si incompetentei, pana sa ne trezim ce se intampla...



Drept urmare, oamenii s-au apucat cu mult spor sa sape pe latura cealalta a casei, casa fiind pe un colt la intersectia a doua strazi. A aparut si al doilea hau, fara victime colaterale de data asta (nu pentru ca ar fi avut mai multa grija, ci pur si simplu nu a mai fost vreun platan in calea lor). De data asta se pare ca ar fi fost inspirati, ca au gasit si miezul problemei, au inlocuit cablul si au incheiat cu succes in jurul orei 17:00, „incidentul cu avarie”, dupa cum mi l-a descris la 8 dimineata domnisoara foarte amabila de la Enel.
Bilant la finalul zilei: un platan doborat, doua gauri imense intr-un trotuar facut de tatal meu, pe cheltuiala lui, nu a primariei, cateva strazi care au stat cu orele fara lumina si caldura si multi nervi. Motivul: echipamente si cabluri care nu au fost schimbate de pe vremea lui Gh. Gheorghiu Dej si o echipa de teren incompetenta si incomplet dotata.
Totul intr-o companie care are urmatoarea „misiune”, asa cum ei o declara pe site-ul propriu
„La Enel, avem misiunea de a crea şi distribui valoare pe piaţa internaţională de energie, deservind nevoile clienţilor noştri, investiţiile acţionarilor noştri, competitivitatea ţărilor în care suntem prezenţi şi aşteptările tuturor celor care lucrează cu noi.
Enel acţionează în sprijinul comunităţii, respectând mediul înconjurător şi siguranţa persoanelor, cu angajamentul de a oferi generaţiilor următoare un viitor mai bun.”
„Multumim” din inima, Enel!