Jurnal din burtica: Verde in fata

Jurnal din burtica: Verde in fata: "Stau de cateva zile si tot citesc despre tot scandalul asta cu mamele, cu concediul de maternitate, si vad ca am ajuns ca mamele sa fie con..."

Jurnal din burtica: Fundul sacului

Jurnal din burtica: Fundul sacului: "Revenim iar si iar la subiectul mame care alapteaza. Care vad ca sunt o problema. Sunt o problema pentru falsii pudibonzi carora li se zgari..."

Jurnal din burtica: Dupa trei luni

Jurnal din burtica: Dupa trei luni: "Sunt trei luni de la, as zice eu fara vreo doza de exagerare, cea mai neagra luni din istoria recenta a acestui oras. Ce s-a mai intamplat d..."

Jurnal din burtica: Fusion by Cernei

Jurnal din burtica: Fusion by Cernei: "Undeva pe la sfarsitul verii, citeam la Papusha despre un mic magazin, al unui designer roman, pe Lipscani, care o fermecase, Fusion by Cern..."

Jurnal din burtica: Romanii si fervoarea religioasa

Jurnal din burtica: Romanii si fervoarea religioasa: "O data pe an, sau dupa caz de mai multe ori pe an, romanii (re)descopera religia, puterea ei salvatoare si pasiunea pentru cele sfinte. Asa ..."

Jurnal din burtica: Copilul bio

Jurnal din burtica: Copilul bio: "Dupa o luna de iritatii intr-o anumita zona, acoperita in 99% din timp, iritatii tratate pe rand cu Baneocin, Bepanthen, Fucidin, Dermazin, ..."

Jurnal din burtica: Power struck by Enel

Jurnal din burtica: Power struck by Enel: "De la ora 9:00 suntem fara lumina. Sunand la atotputernicul Enel, aflam ca in raza a sapte strazi (mai putin a noastra) se efectueaza o lucr..."

Jurnal din burtica: Cainii latra, caravana trece

Jurnal din burtica: Cainii latra, caravana trece: "Demersul Cristianei Anghel este unul nebunesc. Si de extrema disperare. Iar nimicurile care ne conduc azi nu inteleg asta. Si nici nu le pas..."

Jurnal din burtica: Despre WOW. Poate ultima, dar nu cea din urma

Jurnal din burtica: Despre WOW. Poate ultima, dar nu cea din urma: "Nu am facut inca follow-up la WOW, desi imi stabilisem inca din timpul noptii ce sa scriu ca si opinii si pareri (ca sa nu zic feedback). Si..."

Jurnal din burtica: In drum spre WOW

Jurnal din burtica: In drum spre WOW: "Azi voi fi aici. La WOW, primul eveniment dedicat in exclusivitate femeilor active pe Internet. Sper sa fie o prima intalnire utila, benefic..."

Școala de Poetică Fotografică din București de sub egida Fundației Culturale SOCIETATEA DE CONCERTE din Bistrița, vernisează expoziția ”Baroc de Dobrogea – 2008-2010” a cursanților şcolii din ultimele trei generații. Evenimentul va avea loc pe 30 iunie 2010, ora 19.00, la Muzeul Costumului Popular din palatul Parlamentului, str. Izvor nr 2-4, corp A3F, sector 5, București. Expoziția va fi deschisă până pe 15 august 2010. Program de vizitare: marți-duminică între orele 9.00 şi 17.00.

Expoziția va conține 165 de lucrări, 50x70cm, a următorilor 65 de autori: Cătălin Alexa, Bogdan Anda, Daiana Anghel, Radu Angheloiu, Victor Avram, Emilian Badea, Adrian Balmeș, Lucian Bibo, Stelian Bogza, Cornel Brad, Irina Bran, Răzvan Bumbeș, Ioan bunea, Iulia Chicuș, Andreea Ciolacu, Sorin Constantin, Andrei Conțiu, Flavia Cozma, Ionelia Diaconu, Catrinel Dima, Bogdana Dobre, Ionuț Dragnea, Bogdan Dumitru, Iulia Dumitru, Ștefan Dumitru, Cătălin Enache, Cristian Fetter, Larisa Fica, Mihaela Gavrilescu, Mirela Ghindea, Ioan Grigore, Jean Grigore, Teodor Horea, Alin Iacob, Luisa Iatan, Gyuri Ilinca, Daniel Ionescu, Sorina Iordan, Ana-Cristina Irian, Dafina Jeacă, Teodora Maftei, Alexandru Medeșan, Șerban Mestecăneanu, Andrei Mihalca, Raluca Minoiu, Andrei Mîță, Alexandru Modoi, Mirela Momanu, Francisc Mraz Ferko, Carmen Obreja, Bogdan Oprea, Silviu Pavel, Raluca Petrache, Cosmina Popescu, Crenguța Profir, Ioana Pușcarciuc, Mirona Radu, Dragoș Răpeanu, Laura Sârbu, Alexandru Spineanu, Elena Stancu, Tudor Stănică, Raul Tanislav, Sabina Ulubeanu, Andreea Vintze.

Suntem la a 6-a excursie din Dobrogea, cu o preocupare aparte pentru sudul Dobrogei și propunem o expoziție de 165 de piese, împlinite cu un soi de majestuozitate plină de smerenie, atât ca subiect, ca tratare a subiectului cât și a utilizării unui complex instrumentar de poetică fotografică. Majoritatea subiectelor noastre sunt rurale, ceea ce face sa ne simțim foarte acasă în spațiul Muzeului Satului, oferind o alternativă estetică prietenoasă documentarismului socio-vizual, specific lui Dimitrie Gusti.

Fiecare participant intră în expoziție cu stilul propriu, dar fără a atinge genul științific, etnografic sau jurnalistic. Viziunile sunt mai degrabă poetice, priviri proaspete asupra vitalității unei zone de țară aflată într-o stare de sărăcie demnă. Am dorit să surprindem frumosul chiar în locuri în care majoritatea celorlalți se blochează în urât. A rezultat o policromie – chiar și în alb-negru – ce se apropie mai degrabă de barocul muzical decât de cel arhitectonic. Însemnul general al expoziției, credem și sperăm că este cuplul de atribute delicat-viguros.

Mai multe detalii pe Jurnal din burtica. Va astept cu drag!

Poveste in dar

Asociatia "Scoala Vocationala A treia cafea" organizeaza, sambata, 10 aprilie, la Clubul Taranului de la Muzeul Taranului Roman, atelierul cu muzica si vorbe "Povestea unui cantec", care ii va avea ca invitati pe violonistul Alexandru Tomescu, solist concertist al Orchestrelor si Corurilor Radio si al Filarmonicii Pitesti, si pe Angelo Madalin Nastase, tanarul violonist in varsta de numai opt ani, beneficiar al proiectului umanitar "Poveste in dar".

Intre 1-3 aprilie, evenimentul “Poveste in dar” a reusit sa transforme Clubul Taranului din Bucuresti intr-un taram al povestilor. Astfel, pajistea din fata Clubului a fost impanzita de sevalete cu picturi cu scene de poveste, lucrarile recycleart au vorbit despre reinventarea povestii unor obiecte scoase din uz, iar cursantii de la atelierul de teatru au pus in scena cu haz si talc vechi povesti din patrimoniul universal. Evenimentul a mai fost presarat cu lecturi ale unora dintre cele mai frumoase povesti scrise in cadrul atelierelor „Poveste in dar”, cu concerte spontane de flok, cu spectacol de dans si lumini, cat si cu o expozitie de fotografie realizata de cursantii Scolii de Poetica Fotografica „Francisc Mraz”.

Intrucat cele trei zile au fost foarte gustate de public, echipa Scolii vocationale „A treia cafea” a decis sa continue proiectul umanitar "Poveste in dar" cu inca un eveniment de strangere de fonduri, cu ajutorul carora tanarul Angelo Madalin Nastase sa-si poata implini visul, acela de a ajunge un mare violonist.

Astfel, pe 10 aprilie, de la ora 18.00, publicul este invitat sa asculte povestea drumului catre muzica pe care l-au avut de parcurs cei doi muzicieni - Alexandru Tomescu si Angelo Madalin Nastase - pana in prezent, dar si cateva dintre partiturile cele mai dragi lor. De asemenea, cei care nu au resit sa ajunga la evenimentul precedent, vor putea viziona expozitiile de fotografie, pictura si recycleart, ce vor fi reeditate cu acest prilej.

Proiectul umanitar "Poveste in dar" este sustinut de Asociatia Tineret in Actiune si este parte a campaniei de promovare a lecturii “In cautarea cititorilor celebri”, initiata de Ministerul Culturii si Patrimoniului National.

Va astept cu drag acolo, cu atat mai mult cu cat acest eveniment reprezinta o premiera si pentru mine, in calitate de expozant! Iar emotiile sunt pe masura! Pentru informatii suplimentare, Jurnal din burtica

Despre promisiuni, valori de baza, prietenie, dezamagire si multe, multe altele

Se spune ca omul cat traieste invata. Si cel mai bine invata din greseli. Si una din greselile des facute de oameni in general este sa aiba incredere in alti oameni. Oameni frumosi, care spun povesti, care (poate prea puternic spus, dar nu am sinonim) propovaduiesc iubire, prietenie, incredere si alte valori atat de dificil de gasit in lumea de azi. Dar pentru care de fapt toate aceste lucruri merg doar intr-un sens. Spre ei. Norocul este ca la un moment dat realizezi asta. Si dupa ce realizezi, iti dai seama ca ai mai invatat o lectie, si mai mult ca ai investit intr-o persoana careia nici macar nu ii pasa daca existi, daramite ca astepti si ceva de la ea.

Hmmm, tare vag ce am scris, nu? Ar fi cazul sa dau nume sau sa spun povestea, intru clarificare? Nu stiu daca se merita. Spun doar ca am investit mult suflet intr-o prietenie (parerea mea!) la distanta, cu o doamna care creaza cu mainile sale vrajite lucruri minunate. Lucruri care spun povesti, care odata ce au iesit din mainile creatoarei prind viata, iar purtate iti dau un je ne sais quoi ce iti da aripi. Cel putin asa s-a intamplat cu mine. Despre creatoarea acestor lucruri minunate am mai scris. Nu dau linkuri, pentru ca nu are sens.

Atat de minunate mi s-au parut creatiile ei, incat le-am oferit si ca premiu. Si mi-am luat asupra mea obligatia morala de a le livra la un moment dat. Si urmau sa ajunga la gatul unei persoane cel putin la fel de minunate. Eh, de atunci au trecut... aproape opt luni.

Dezamagirea mea, in afara de faptul ca nu mi-am putut tine cuvantul fata de o persoana speciala, a fost ca de fapt ceea ce parea frumos s-a dovedit a fi un imens balon de sapun. Pentru ca promisiunile sunt facute pentru a fi tinute. Si consider eu, este esential si de bun simt, ca odata ce iti iei un angajament ca faci ceva pentru cineva (scot din discutie partea mercantila, pentru ca acel ceva mai costa si bani in caz ca nu stiati, si nu putini la numar), iti iei un angajament ca il si faci pana la un anumit termen. Si daca esti intrebat o data, de doua ori, de trei ori, pe buna dreptate, cand, atunci trebuie sa raspunzi si sa iti asumi faptul ca ai gresit si sa incerci sa repari greseala. Este elementar in orice relatie, nu numai de business.

Dar se pare ca lumile din care facem parte, eu si doamna in cauza sunt diferite. Iar normalul meu, este anormal pentru ea, iar din cauza faptului ca am indraznit sa intreb pentru a patra oara "cand?" am devenit "nelinistita" si ca trebuie sa imi caut sursa de neliniste in alta parte. Si vin eu si intreb, oare chiar trebuie sa imi caut sursa de neliniste in alta parte? Sau de fapt sursa mea de neliniste vine din faptul ca pana si oamenii frumosi nu mai au valorile de baza? Valori ca respectarea promisiunilor, a clientilor, a oamenilor de langa tine. Elementare as zice intr-o relatie de lunga durata.

Pana la urma, pacea mi-am gasit-o, pentru ca pierderea nu e a mea. Iar doamna mea speciala, castigatoarea premiului, isi va primi premiul, exact asa cum l-a dorit, chiar daca mult mai tarziu decat s-a asteptat, chiar daca un pic mai imperfect in finisaje, dar plin de dragoste. Si dau si termen, o luna de acum inainte.

Dileme vechi si noi

Zilnic ma tot gandesc cat de greu se misca lucrurile in tara asta, cata reavointa exista si cata lipsa de civilizatie se manifesta zi de zi pe strazi. Iarasi zilnic ma gandesc cat de patetica sunt ca ma plang ca o baba nemultumita de toate cele enumerate mai sus. Si iar zilnic imi dau seama ca de fapt ceea ce vreau este atat de putin si de bun simt si ca e aberant ca nu le pot avea nici macar pe astea.

De exemplu vreau pentru copiii mei o scoala cum e cea la care se vor duce fetele Papadiei. Si nu vreau sa dau pe patru ani cat as da pe un MBA. Si nu as vrea sa fiu nevoita sa aleg intre limba si civilizatie. Pentru ca in situatia de fata, si sub spectrul viitorului apropiat, fata mea va merge la scoala in conditii civilizate, dar in o alta limba. Si ma doare. Pentru ca eu sunt aia care isi iubeste tara si limba, care e legata cu superglue de locurile natale, si care cu toate incercarile de a schimba ceva, candva, simte esecul tare puternic pe propria piele. Si care isi va asuma riscurile dezradacinarii in favoarea unui dram de civilizatie la care viseaza de mult. Pentru ea, pentru familie, pentru viitor.