Circuitul pliantelor în natură

Asta este ceea ce găsesc invariabil cel puțin o dată pe săptămână la ușa vilei în care stau.

Pliantele din imaginea de mai sus le luăm și le aruncăm la gunoi și nu la un tomberon special pentru hârtie pentru că in România el încă nu există „pe scară largă”. Și stau și mă gândesc că cineva a fost platit ca să le împarta unui public targetat (în baza unor studii platite) si ca cineva și-a dat osteneala să le care până în cartierul meu cu o mașină pe carburant care a costat niște bani.

Altcineva înaintea lui, a stat și a manevrat o mașinărie care a tipărit pliantele alea. Mașinărie care a costat o gălăgie de bani. O persoană care primește un salariu pentru că butonează mașinăria, pentru că bagă hârtia în mașinărie, o ambalează și o leagă după tipărire în calupuri. Mai înainte de toate astea, cineva a stat și a muncit la layout-ul acelui pliant, pe un computer performant, într-un soft super scump, uitandu-se la un monitor Lacie la fel de scump, muncă pentru care a cerut niște bani. Înaintea lui au fost alți oameni, account manageri ai hypermarket-ului care au negociat produsele ce urmau să apară in pliantul respectiv cu alți account manageri de la firmele care doreau expunere în pliant. Oameni, care au niște pretenții, ca doar de-aia au ajuns account manageri, și cărora li se plătește un salariu plus beneficii.

Deci, iată câți oameni au participat la acest proces sinuos, și câți bani s-au investit, ca in fața casei mele să ajungă un teanc monstruos de pliante, care în fapt își găsesc obștescul sfârșit al scurtei lor existențe pe pământ intr-o pubelă (pe care o plătesc, la fel cum cotizez lunar la Rebu ca sa mi se ia gunoiul ). Și noi credem primim gratuit?

NU! Pentru că fiecare bănuț cheltuit pe fundul fiecărei persoane enumerate mai sus, pe fiecare sculă și echipament folosit la realizarea nevinovatelor pliante se regăsește în prețul produselor pe care le cumpărăm. Așa că, de fapt, tot noi plătim pentru fiecare etapă prezentată mai sus. Noi hrănim gurile account managerilor, noi hrănim manipulatorul de hârtie, șoferul care transportă teancurile de pliante și pe omul care ni le lasă în calup la ușă. Și de ce să facem asta?

Am lăsat la final, deși mi se pare cea mai importantă latură negativă a acestei afaceri exact problema ecologică. Tăiem copaci ca să facem hârtie, ca să tiparim porcării pe ea (porcării scumpe!), ca să ne trezim inundați de pliante, ca să le aruncăm la gunoi.

Mai pe scurt: stricăm păduri ca să avem ce arunca la gunoi. Și mai cheltuim și bani pe pentru asta.